Arta fotografiei pe film
Cand eram mica, cei din jur imi spuneau: “Zambeste!” si imi declansau o lumina orbitoare in fata. Eu deseori inchideam ochii, ma strambam, insa acele fotografii nu au fost victimele butonului delete a aparatelor digitale, deoarece atunci acestea nu existau. Acele fotografii inca sed intr-un album, iar ele au fost facute cu acelasi aparat cu ajutorul caruia surprind si eu astazi lumea pe pelicula.
Zenit-ul statea prafuit intr-un dulap, de cand tata il pusese “la naftalina”. Astepta sa-l redescopar, de data aceasta, de partea cealalta a obiectivului.
… stranie traire cand privesc o fotografie pe film. Probabil este atemporalitatea, poate raritatea… altfel apas pe declansator atunci cand stiu ca am 36 de pozitii disponibile, atunci cand stiu ca imaginea este de-a pururi incrustata pe film, insa, in acelasi timp, atat de vulnerabila voalarii.
Fotografiile pe film sunt parca mai reale, spun o poveste, au textura, le simti, sunt valoroase prin modul in care au luat nastere, dand insemnatate si obiectelor, fiintelor, trairilor surprinse.
Va invit la o saltare a sufletului, la o muscatura din realitate!
